Cutia craniana

Origine, dezvoltare și creștere
Structurile cefalice craniene încep să se dezvolte în mezenchim provenind din celulele crestei neurale și ale mezodermului paraxial. Oasele care formează craniul nu au aceeași origine, din această cauză se face distincție între regiunile boltei și ale bazei craniului.
Neurocraniul membranos – bolta craniană
Oasele boltei craniene sunt oase plate cu rol de protecție. Aceastea iau naștere în timpul procesului de osificare intramembranoasă din plăcile țesutului conjunctiv fibros (mezenchim) care înconjoară encefalul. Astfel, în mod centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele).
Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) – baza craniului
Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial).
Fontanelele – craniul nou-născutului
La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit din creasta neurală) care în viitor va contribui la formarea definitivă a oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză). Așadar, aceste spații sunt:
sutura metopică
coronală
sagitală
lambdoidă.
În acele locuri în care se articulează mai mult de două oase, suturile sunt ample și formează șase fontanele:
două impare și mediane: fontanela anterioară și posterioară;
două laterale și pare: mastoida și sfenoida.
Fontanelele au o importanță capitală în timpul nașterii pentru că permit suprapunerea plăcilor osoase ale craniului care dau posibilitatea trecerii capului fătului prin canalul de naștere. În timpul puerperiului, oasele revin la poziția lor inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene.
Creștere și consolidare
Fontanelele au nevoie de mulți ani pentru a se osifica complet și pentru a obține coaptația totală cu oasele craniului. Creșterea oaselor bolții craniene care continuă până la stadiul de adult se realizează din materialul fibros al suturilor fontanele. Acest mecanism permite o relativă adaptabilitate a cutiei craniene conformă cu creșterea și dezvoltarea encefalului și a masivului facial. Capacitatea craniană completă este atinsă la vârsta cuprinsă între cinci și șapte ani.
[modifică]Articulații
Articulațiile oaselor craniului sunt imobile și fixează oasele între ele prin intermediul cartilajelor (sincondroză) sau al țesutului conjuctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza craniului, dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează bolta craniană, cât și oasele feței, dezvoltate din primordii de țesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau suturi (lat: suturae). În funcție de configurația suprafețelor articulare, se disting trei tipuri de suturi (sinfibroze) ale craniului:
suturi dentate formate din unirea suprafețelor articulare. Este articulația care unește oasele frontal, occipital, parietal, sfenoid și etmoid (articulația fronto-parietală, parieto-parietală, parieto-occipitală, fronto-etmoidală, fronto-sfenoidală) și articulațiile cu masivul facial (fronto-malară, fronto-nazală, etc).
suturile scuamoase formate din unirea suprafețelor rugoase “cu bizou”.
articulația vomerului cu sfenoidul formată din unirea unei suprafețe cu formă de creastă (creastă sfenoidală inferioară) care se fixează într-o suprafață complementară în formă de fantă.