8 poze   26475 vizite

Functiile sistemului digestiv

Alimentele sunt substante complexe care se clasifica, dupa originea lor, in: alimente de natura animala (carnea, ouale, laptele etc), alimente de natura vegetala (legumele, fructele, cerealele, uleiurile etc.) si alimente de origine minerala (sarurile, apa). Dupa compozitia chimica se clasifica in alimente de natura proteica, lipidica si glucidica, apoi vitamine, saruri minerale si apa. Alimentele nu pot fi folosite de organism in starea in care se gasesc in natura: este necesara transformarea lor fizica si chimica.

Transformarile constau in desfacerea substantelor alimentare din molecule complexe insolubile, in substante cu molecule simple, solubile, care pot fi absorbite prin peretele tubului digestiv. Totalitatea acestor transformari poarta numele de digestie. O data absorbite, substantele chimice sunt folosite de organism pentru producerea de energie - rol energetic - pentru formarea de protoplasma sau repararea tesuturilor uzate - rol plastic - si pentru formarea unor substante cu rol functional (hormoni, enzime).

Digerarea alimentelor se desavarseste in tubul digestiv sub actiunea sucurilor secretate de glandele digestive. in compozitia chimica a acestor sucuri se gasesc substante cu actiune catalitica (biocatalizatori), enzime sau fermenti, care favorizeaza degradarea alimentelor alcatuite din molecule mari (macromolecule) in substante cu molecule mai simple. De exemplu: proteinele sunt molecule formate dintr-un numar oarecare de aminoacizi. La fel polizaharidele sunt complexe formate dintr-un numar oarecare de monozaharide si care sunt degradate in componentele lor. Lipidele sunt descompuse in acizi grasi si glicerina.

Aceste transformari chimice se fac cu participarea apei (hidroliza). Enzimele sunt specifice, adica pentru fiecare categorie de substante exista anumite enzime. in general, pentru simplificare, enzimele poarta numele substratului asupra caruia actioneaza adaugand sufixul - aza; de exemplu: proteazele descompun proteinele, carbohidrazele descompun hidratii de carbon (glucidele) si lipazele care descompun lipidele (grasimile).

Digestia gastrica
Digestia incepe in cavitatea bucala, ce reprezinta partea tubului digestiv care vine in directa legatura cu mediul exterior. in gura alimentele sufera modificari mecanice, fizice si chimice. Masticatia reprezinta totalitatea modificarilor mecanice care conduc la divizarea si triturarea alimentelor solide si semisolide sub actiunea combinata a maxilarelor si a dintilor, a limbii si a musculaturi obrajilor. in actul masticatiei, rolul important il joaca musculatura masticatoare si articulatia temporo-mandibulara care permit miscari de coborare si ridicare ale mandibulei, de lateralitate si de propulsie si retragere. Musculatura sta sub comanda directa a sistemului nervos central.

Reglarea masticatiei se realizeaza prin mecanisme reflexe neconditionate si conditionate, coordonate de formatiuni nervoase multiple. Reflexe neconditionate de apucare si de mestecare sunt provocate de contactul alimentelor cu buzele, dintii si limba. Calea senzitiva este reprezentata mai ales prin fibre nervoase din ramurile bucale ale nervilor V, VII, X si XII. Centrul este localizat in trunchiul cerebral (centrii bulbo-pontini). De la acesta, impulsurile se propaga la diferiti efectori musculari pe urmatoarele cai motorii:
• prin ramura inferioara a trigemenului la muschii temporali, maseteri, digastric s.a.;
• prin nervul facial la muschii buccinatori (ai rasului);
• prin hipoglos la limba.

Centrul masticatiei este in relatii si cu alti centri invecinati (al salivatiei si al deglutitiei) si mai indepartati. Un rol important in reglarea acestei activitati il are controlul efectuat de scoarta emisferelor cerebrale, prin intermediul careia se indeplinesc reflexele conditionate sau volutionale.

Secretia salivara
Saliva este un lichid cu o compozitie complexa. in mod obisnuit contine apa, substante organice, enzime, mucina, diferite alte protide, substante minerale, cloruri, fosfati, carbonati si altele. Saliva secretata de glandele sublinguale este bogata in mucina, ca si secretia glandelor mucoasei bucale, pe cand saliva parotidiana este foarte apoasa. Glandele submaxilare au o structura si o secretie mixte.

Datorita constituentilor sai, saliva indeplineste mai multe functii:
• solubilizeaza anumiti constituenti alimentari, stimuland astfel receptorii gustativi;
• curata si umecteaza mucoasa bucala, cu rol in vorbire;
• actiune antimicrobiana prin prezenta lizozimului;
• rol in eliminarea - excretia: metabolitilor (uree, acid uric), virusuri (poliomielitic, turbare etc); substante toxice (Hg, Pb etc);
• in digestie prin pregatirea alimentelor pentru masticatie, formarea bolului alimentar si deglutitie;
• hidrolizeaza amidonul prin amilaza pe care o contine, desprinzand din el molecule de maltoza, pe care o desface, prin intermediul maltazei, in glucoza, care este asimilabila.

Reglarea secretiei salivare este realizata de centrii salivari inferiori din bulb si superior din punte pe baza impulsurilor senzitive primite pe ramurile senzitive ale nervilor X, IX, VII si V.

Deglutitia
Prin deglutitie intelegem totalitatea actelor prin care bolul alimentar este transportat din gura in stomac. Deglutitia se efectueaza in trei timpi
- Timpul bucal cuprinde trecerea bolului alimentar din gura in faringe.
- Timpul faringian, desi cel mai scurt ca durata, este cel mai complex, implicand coordonarea a numeroase si complicate miscari, faringele reprezentand locul de incrucisare a cailor aeriene si digestive. Calea nazofaringiana este inchisa prin ridicarea valului palatin. Trecerea alimentelor inapoi in gura este oprita de baza limbii in contractie. Laringele este ridicat si tras sub limba si simultan epiglota se lasa peste deschiderea laringelui. Bolul alimentar ia singura cale libera, calea esofagului.
- Timpul esofagian - bolul alimentar este condus pe toata lungimea esofagului cu ajutorul undelor peristaltice. Prin unde peristaltice intelegem unde de contractie precedate de unde de relaxare.

Reglarea deglutitiei se realizeaza prin mecanisme nervoase. Caile aferente, reprezentate de nervii IX, V si ramura faringiana a nervului X - ajungand la centrii deglutitiei din numerosii nuclei bulbopontini care, intrand succesiv in activitate, coordoneaza un anumit timp deglutitia. Acesti centri sunt conectati cu centrii respiratori, ceea ce explica oprirea respiratiei in timpul deglutitiei. Fibrele aferente motorii ajung la musculatura striata si neteda care intervine in deglutitie prin nervii V, IX, X, XII. Alimentele trec in stomac prin orificiul cardia, prevazut cu sfincterul cardial, slab reprezentat anatomic care este contractat de parasimpatic si relaxat de simpatic. in timpul digestiei gastrice tonusul acestui sfincter creste progresiv, opunandu-se refluxului gastro-esofagian.

Digestia gastrica se realizeaza sub actiunea sucului gastric si cu ajutorul musculaturii stomacului. Glandele gastrice secreta un suc caracteristic care are urmatoarea compozitie chimica: substante anorganice, apa, substante organice. Apa este in proportie de 99%, iar substantele anorganice sunt reprezentate de acidul clorhidric care se gaseste intr-o concentratie ridicata; el activeaza enzima ce urmeaza sa actioneze asupra macromoleculelor proteice. I se mai atribuie si rolul de antiseptic.

Dintre substantele anorganice mai amintim clorurile de Na si K, fosfatii de Ca si Mg. Dintre substantele organice amintim enzimele si mucina. Pepsina este cea mai importanta dintre enzime, ea este secretata sub forma inactiva, ca pepsinogen care sub actiunea catalitica a acidului clorhidric, trece in pepsina activa. Pepsina scindeaza macromoleculele proteice in molecule mai mici, trecandu-le prin stadii intermediare pana la peptone.

Labfermentul este un ferment care se gaseste mai ales la sugari si la copii, intervenind in coagularea laptelui, prin transformarea caseinogenului solubil in paracazeina, care in prezenta Ca+, se transforma in paracaseinat de calciu. Gelatinaza - lichefiaza gelatina. Lipaza gastrica actioneaza asupra grasimilor (lipide) care au ajuns in stomac sub forma de emulsii (in frisca, lapte, untdelemn in maioneza). Aceste grasimi sunt scindate in glicerina si acizi grasi. Mucusul gastric are rol de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de autodigestie sub actiunea pepsinei si HC1. Rezultatul digestiei gastrice este formarea unui produs semilichid, acid - chimul gastric

Reglarea secretiei gastrice se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale, fiind conditionata de cantitatea si calitatea alimentelor ingerate. Procesul gastrosecretor poate fi impartit, in functie de sediul de actiune al stimulului alimentar, in trei faze: cefalica, gastrica si intestinala, care se suprapun partial.

1) Faza cefalica incepe inainte ca alimentele sa fi ajuns in stomac si se realizeaza exclusiv prin mecanisme nervoase neconditionate si conditionate. Excitarea receptorilor gustativi prin calitatile alimentelor introduse in gura declanseaza impulsuri care ajung la un centru gastrosecretor bulbar, de unde pe cale vagala se descarca impulsuri spre glandele gastrice. Acest mecanism reflex neconditionat gastrosecretor a fost demonstrat de I. P. Pavlov pe modelul experimental al „pranzului fictiv".

Introducerea alimentelor in gura declanseaza o abundenta secretie de suc gastric, desi alimentele nu ajung in stomac. Centrul gastroreceptor primeste impulsuri si de la centrii nervosi (hipotalamus si cortex). Faza cefalica a secretiei gastrice are o importanta deosebita, deoarece alimentele ajunse in stomac sunt supuse imediat actiunii sucului gastric, grabind astfel generarea de produsi, care vor stimula mecanismele fazelor urmatoare.

I. P. Pavlov a conceput cel mai elegant model experimental de studiu al digestiei. El consta din formarea unui buzunar stomacal care se deschide la piele. Micul stomac este complet izolat de stomacul mare din punct de vedere al mucoasei, dar pastreaza legaturile vasculare si nervoase.

2) Faza gastrica incepe odata cu patrunderea alimentelor in stomac, dureaza in medie 3-4 ore si se realizeaza printr-un dublu mecanism: nervos si umoral. Mecanismul nervos este declansat prin distensia gastrica de catre alimente. Caile aferente si eferente ale acestui reflex sunt vagale. Mecanismul umoral este declansat de contactul mucoasei cu produsi ai digestiei si de distensia gastrica; el consta in descarcarea in circulatia sangvina a unui hormon numit gastrina, care stimuleaza activitatea secretoare.

3) Faza intestinala incepe odata cu patrunderea chimului acid in duoden si are la baza mecanisme reflexe si umorale. Mucoasa duodenala, in contact cu anumiti constituenti (proteici) ai chimului, declanseaza secretia de gastrina din mucoasa duodenala, stimuland in continuare secretia gastrica; in aceste conditii intervine si mecanismul reflex, distensia mecanica a duodenului avand, de asemenea, efect gastrosecretor. Glucidele, lipidele si aciditatea chimului exercita influente inhibitoare asupra secretiei si motricitatii gastrice, prin eliminarea unor hormoni inhibitori.

Functia motorie a stomacului este asigurata de musculatura neteda din peretii sai si consta in depozitarea temporara a alimentelor ingerate, amestecarea lor cu sucul gastric pana ce se formeaza chimul si evacuarea acestuia lent si fractionat in duoden. Aceste activitati sunt controlate de mecanisme neuroumorale intrinseci si extrinseci, declansate de volumul si compozitia alimentelor ingerate.
Fuctiioarea sistemului digestiv
Fuctiioarea sistemului digestiv

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.